Oamenii! Unii ne fac să suferim....și apoi începem să ne ferim din calea tuturor. Dar, repetabilitatea unor întâmplări, care devin stări mai dureroase, nu trebuie să ne determine în a crede că nu mai există o adevărată/reală, împlinire. Iubirea este cea mai magica implinire! Nu trebuie să nu mai dorim...ar fi cea mai mare greșeală. Dorința ne tine vii, frumoși, nobili....dar lăsați-i voluptatea naturala. Ca totul să decurgă firesc mai avem nevoie de o stare, este ,,detaşarea" de dorinţă după ce am lansat-o. Ea va parcurge un drum către destinaţie. Dacă ne tot gândim la dorință, tot o analizăm, evident că o oprim din manifestare. Noi, nimeni altcineva. O ţinem şi tot o împodobim ba cu neîncredere ba cu speranțe...de zăpăcim dorinţa, care ...va rămâne la ,,purtător". Credința în manifestare ne aduce tot ceea ce trebuie. Să lăsăm acestui proces libertatea să-și ia intensitatea de care are nevoie, atunci când o simte. Într-o perspectivă adâncă fiecare pas în dorință est...
A răsărit un apus. Undeva... cineva mă iubește. Până aflu cine o să stau neiubită.